Walmark România

Am mers 800 de km pentru a mă întâlni cu mine însumi

Camino a aparut in viata mea ca un raspuns la o situatie pe care o traiam, ca o solutie nesperata de a depasi un moment critic.

O calatorie la finele careia descoperi o lume fara suspine. Un drum care te ajuta, mai presus de toate, sa te reintalnesti cu tine, cu ceea ce insemni tu cu adevarat si cu bucuria de a trai. Astfel poate fi descrisCamino – drum, in limba spaniola -, un pelerinaj spre Santiago de Compostella. Cum reuseste acesta sa te elibereze de griji si sa redescoperi ce conteaza cu adevarat in viata? Veronica Dragoi, o tanara pentru care Camino a devenit preocuparea constanta de a fi prezent, de a fi plin de viata, a descoperit, in cele doua intalniri ale sale cu drumul, raspunsul.

 Ce te-a adus pe cararile Camino?

Camino a aparut in viata mea ca un raspuns la o situatie pe care o traiam, ca o solutie nesperata de a depasi un moment critic. Ideea de a porni pe acest drum mi-a adus extrem de multa bucurie, inca dinainte de a pleca de acasa. Gandul la aceasta calatorie crestea in mine o dimensiune noua a sentimentului de libertate, iar aceasta stare in sine era suficienta sa ma sustina in ideea de a face ca totul sa se intample. Libertatea completa, absenta oricaror bariere autoimpuse ori impuse de societate sunt esentiale pe calea cunoasterii de sine, principalul scop al calatoriei mele. Am ales Camino pentru ca imi oferea exact ceea ce aveam nevoie la acel moment: siguranta unui traseu bine organizat, marcat, cu suficiente refugii pentru cazare si preturi foarte mici, toate aducand confortul necesar pentru a te putea concentra pe nuantele fine ale descoperirii interioare.

800 de kilometri pe jos. Nu te-a speriat deloc aceasta aventura?

Inainte de a ajunge la Roncesvalles (cel mai frecvent punct de plecare ales de pelerini), m-am temut foarte tare de a fi singura intr-o tara straina, a carei limba nu o cunosteam, urmand sa strabat orase, sate, dar si tinuturi mai salbatice – munti si campii, paduri si lanuri nesfarsite de grau –, zone in care ma temeam… in special de caini. Ceea ce a contat foarte mult pentru a nu da inapoi din fata provocarilor drumului a fost dorinta de autocunoastere – in cele din urma, realizabila tocmai prin confruntarea cu propriile temeri si limite –, dorinta izvorata din convingerea ca e singura cale de a merge inainte. Mi-am dorit sa descopar o cheie catre mine insami, o cale de a intelege ce e important pentru viata mea. 

Camino ti-a indeplinit-o?

La finele Camino am descoperit bucuria din lucrurile simple, credinta si, ca urmare, linistea interioara. Si nu sunt singura. Toti cei care ajung sa faca aceasta calatorie marturisesc redescoperirea bucuriei de a trai, a bucuriei aduse de acele lucruri pe care, de regula, le consideram marunte, cunoscute, ajungand astfel sa le ignoram. Drumul ne invata cu siguranta despre organismul propriu, nu doar sa-i descoperim limitele, ci si sa-l respectam cum se cuvine daca il vrem aliat pe calea noastra, oferindu-i atentia necesara. Corpul ne transmite semnale importante in permanenta: daca invatam sa le raspundem prompt, sa nu le ignoram, totul poate fi mult mai usor si mai placut. Iar acest lucru e valabil in viata fiecaruia dintre noi, nu doar pe Camino.

Ce sfaturi ai pune in bagajul cuiva care se pregateste de Camino?

Fii liber si deschis la orice, nu porni in calatorie cu asteptari de niciun fel. E foarte simplu in teorie, dar de cele mai multe ori nu traim deloc asa. Camino nu se sfarseste la capatul acestui drum, el devine mai degraba o stare de spirit, o permanenta… Camino este preocupareaconstanta de a fi prezent, de a fi plin de viata, bucuria de a trai.

Gasesti suficiente lucrurile din „bagaj” pentru a putea trai in viata obisnuita de zi cu zi ?

Lucrurile pe care le-am avut cu mine pe Camino mi-ar fi, desigur, suficiente in viata de zi cu zi. Ceea ce nu inseamna ca in viata mea de „acasa” nu am revenit la o suma mult mai mare de lucruri. Diferenta sta doar in faptul ca acum stiu ca nu depind de ele, ca este doar o alegere constienta sa le am in viata mea, dar nu o conditie pentru traiul in bucurie al vietii de fiecare zi.

Al doilea drum pe Camino a insemnat o dorinta noua? Ce ti-a oferit in plus fata de prima experienta?

Odata ce ajungi pe Camino, e putin probabil sa nu te intorci. Dupa descoperirea acestuia in 2004 (aceasta calatorie este prezentata in romanul pe care l-am publicat), am pornit din nou spre el in 2008. Vera Matei, nepoata si prietena mea, si-a dorit sa incerce si ea experienta Camino, asa ca am decis sa plecam impreuna, dar pe un alt traseu – Camino portughez. E greu de spus ce a fost in plus: cu siguranta noi provocari in zona cunoasterii de sine si, mai ales, o noua runda de traire intensa, constienta, a momentului prezent.

Veronica Dragoi

 

Înapoi la noutăți

Alte știri Walmark